Dimineața zilei de sâmbătă se anunța cu mult soare. Prea mult soare pentru tura pe care patrula de temerari Trabant împreună cu trei din liderii lor urmau să o facă. Punctul de întâlnire a fost capătul liniei 35, după care a urmat să ne îndreptăm spre Făget pe strada Eugen Ionescu.

Zis și făcut. Cu rucsacurile în spate, voioși și cu chef de povești am luat-o la pas spre Cheile Turzii. Pe jos. Inițial temerarii s-au cam speriat de numărul mare de km între Cluj și Cheile Turzii (33km) însă după ce au lăsat ceva kilometri în urmă, s-au mai liniștit.

Am trecut pe lângă un viitor Adventure Parc ce ne-a foarte surâs că avea tot felul de trasee de low ropes, high ropes amenajate foarte fain. Am pus semn să revenim când va fi gata și am mers mai departe. După prima pauză de masă și primii 10km, deja eram relaxați și liniștiți. Dacă aveam vreun dubiu că urma să ajungem în Chei, sigur s-a evaporat dubiul ăla!

 

A urmat o porțiune destul de lungă expusă, pe câmp deschis, când am lăsat în urmă Feleacul, Vâlcele, Mihăileștiul și ne-am îndreptat spre Tureni. Ne aminteam primele campuri la temerari, faze amuzante sau mai provocatoare, am articulat fiecare cuvânt cu „ino” făcând totul să sune mai brazilian, în atmosfera campionatului proaspăt încheiat.

Cu râsete, cu reamintirea plantelor medicinale de pe drum și cu amenințarea unei ploi ne-am continuat traseul. Deja ajunsesem în Tureni și punctul terminus era aproape. Sau părea aproape. De acolo a mai durat vreo 2-3h să ajungem la cabana Cheile Turzii, după ce am trecut peste autostradă, am urcat pieptiș un deal, am salvat o oaie ce se împotmolise în noroi, ne-am asigurat că am făcut măcar două bășici și am dat noroc cu ploaia.

Ajunși acolo, după ce ne-am spălat, totul a fost minunat. Ne-am instalat, ne-am odihnit și ne-am propus a doua zi dimineața să parcurgem Cheile și să vedem ce mai valorificăm din zi înainte să ne îndreptăm spre Turda. Fetele uitaseră bețele de la cort acasă, așa că au improvizat din lemne mai elastice din pădure. Arăta mai dubios cortul, însă a rezistat!

Ne-am bucurat de răcoarea din Chei, de apa bună și rece pe care am băut-o și cu care ne-am jucat. De asemenea, ne-am întâlnit cu un vechi cercetaș, fost lider al grupului din Câmpia Turzii, care ne-a indicat un traseu frumos pe versantul drept al cheilor. Temerarilor li s-a părut interesant, mai ales că era vorba de doar 1.5km (care s-au dovedit a fi vreo 4-5 km)!

Urcușul a fost mai dificil, pentru că abia plouase și era noroi, însă belvederea era superbă! Ne-am făcut poze, am văzut traseul de via ferrata, crucea unde se spune că ar fi avut loc primul priveghi a lui Mihai Vitezu și ne-am îndreptat spre camp, să strângem corturile și să ne punem bătăturile la bătaie spre Turda.

După 50 km, o prăjitură la cofetăria Dana am fost gata să ne întoarcem acasă! Și am decis că a fost un hike de care să ne aducem aminte de-acu’ înainte! Și liderii au decis că va fi un traseu pe care il vor face toate patrulele de temerari ce trec la exploratori .