Pentru câțiva lupișori de clasa a IV-a weekend-ul 9-10 iulie 2016 sigur va rămâne unul memorabil: PRIMA ieșire cu cortul la munte.
Temerarii i-au primit primit cu nerăbdare, pe teritoriul lor, pe lupișorii care se apropie de finalul misiunii lor în junglă. Camp-ul a avu
t loc în Cheile Tureniului, jud. Cluj.
Odată ajunși, temerarii s-au pus pe treabă și le-au explicat cum se montează un cort.
Mai apoi, am porni
t în hike prin Chiele Tureniului. Pe traseu, fiecare lupișor a fost acompaniat de câte un temerar pentru a se cunoaște mai bine și pentru a învăța anumite “reguli” ale mersului pe munte. Nu a fost un hike tocmai ușor, datorită urcușurilor și coborâșurilor și, defapt, datorită faptului că nu am mers tocmai pe marcaj, dar asta e firea cercetașului: se descurcă-n orice situație 
și explorează frumusețea naturii. Am întâmpinat obstacole: pârâiașe de trecut, coborâri abrupte, urcări care ușor pot fi confundate cu cele de pe un traseu de via-ferata, dar știam că tot timpul avem lângă noi o persoană de sprijin.
După ce ne-
am întors din hike, copiii au avut puțin timp liber pentru a pregăti următoarea parte a programului de sâmbătă. Temerarii, pe perechi, trebuiau să realizeze un atelier în urma căruia lupișorii să rămână cu informații și abilități necesare experienței de cercetaș, dar și pr
in care să își dea seama de ce-i va aștepta. Astfel, am avut ateliere despre cum să-ți faci nodul de eșarfă (“nodul prieteniei”), cum să-ți folosești eșarfa în caz că ți-ai rupt mâna și trebuie să o imobilizezi, cum facem mai multe tipuri de foc și un atelier de prim ajutor. Lupișorii, tot pe perechi, au avut ca provocare să se gândească
la o activitate care să se potrivească teritoriului Akelei, teritoriu pe care-și formează caracterul (dacă citiți aceste rânduri, lupișori să nu uitați ce aveți de facut 😉 ) și pe care să o prezinte în Campul de Centru Local.
Apropiindu-se ora cinei, temerarii au pregătit vatra pentru foc și, împreună, am strâns lemne pentru foc. Dar, spre nemulțumirea noastră, momentul cinei a trebuit puțin amânat datorită unei ploi care ne-a făcut să intrăm pentru scurt timp în corturi și a unui vânt care s-a jucat printre corturile noastre. Totuși, după ce s-a oprit ploaia, am reușit să ne mobilizăm repede și am mâncat o delicioasă mămăligă cu brânză cu smântână și cârnați făcuți pe băț deasupra focului.
Înainte de somn, am avut un foc de tabară și am cântat. Ademenite de mirosul naturii, a focu
lui și a corturilor bine întinse, dar și de cântecele noastre, Akela și Sora Cenușie, ne-au surprins cu o vizită surpiză (noroc că a mai fost loc în corturile liderilor).
Noaptea a fost liniștită, dar dimineața trezirea s-a făcut pe ritm de tobe, vase de inox lovite și sunetele unui șef de trib indian. Cu chiu cu vai, s-au trezit toți copiii și am făcut nelipsita înviorare de fiecare dimineață, apoi am jucat ScoutBall pentru a o face puțin mai distractivă și incitantă.
A urmat micul-dejun, moment în care cu toții am împărțit mâncarea și am încercat să cerem frumos celorlalți dacă aveam nevoie de ceva. La final, echipa de curățenie s-a asigurat să nu rămână nimic în urma noastră.
Mai apoi, ne-am pregătit rucscul de drumeție, celelalte obiecte punându
-le în rucsacii mari și-am strâns corturile, desigur după ce le-am aerisit și curățat. Odată totul strâns și verificat că am lăsat locul curat cum l-am găsit, am dus bagajele la mașină pentru a ne continua programul de întreținere a musculaturii și atelierul de mers pe munte, mai exact am făcut un hike până în Cheile Turzii.
Din nou, pe hike fiecare lupișor a fost ajutat, dar de data aceasta, oboseala primului hike s-a simțit la toți. Totuși, finalul traseului, după prânz, a culminat cu o scurtă bălăceală la picioare. Desigur că am avut grijă ca toți oamenii din jur să știe cine suntem și de bucurie că am terminat cu bine cele două hike-uri, am făcut clasicele strigăte: “Cercetași….Gata oricând!” și “Noah bine….Cluj!”.
Pe drumul de întoarcere toată lumea a fost liniștită și nerăbdătoare să se reîntâlnească în Campul Centrului Local.