sau primul Camp de Centru Local de iarnă al cercetașilor clujeni
Dintotdeauna, Yeti a fost unul din cele mai mari mistere. De aceea, am ales să sărbătorim Ziua Internațioanală a cercetășiei printr-un Camp de Centru Local, al cărui scop să fie tocmai elucidarea acestei taine.
Povestea a început în seara de 22 februarie, când, după un drum cu trenul plin de voie bună, am ajuns la Șuncuiuș. Acolo am aflat că și primii cercetași, în primul lor camp pe insula Brownsea, alături de B.P., l-au căutat tot pe Yeti. Și iată-ne și pe noi, la peste o sută de ani distanță, fascinați de același mister. Iar pentru că unii dintre noi aveau nevoie de mai mult curaj și încurajare pentru a trece cu bine provocarea campului, prima seară s-a încheiat cu emoțiile celor care și-au depus fie prima promisiune de cercetaș, fie ultima și cea mai valoroasă promisiune, cea de lider.
Ziua de sâmbătă a început cu multă, multă energie. Și nu doar urletele entuziasmate și matinale ale lupișorilor ne-au încărcat bateriile, ci mai ales toate provocările pe care le-am primit. Așa am aflat că umblă vorba că prin meleagurile Șuncuiușului, se mai plimbă câteodată o creatură ciudată și blănoasă. Bineînțeles, împărțindu-ne în patrule mixte, am pornit în căutarea ei și am îndeplinit multe provocări. Acestea au fost diverse, de la a încerca să depășim numărul de pufuleți care intră în gura lui Yeti (2643), până la a convinge un sătean să participe la jocul preferat al creaturii zăpezii. În final, am ajuns într-un loc misterios, unde o mână blănoasă ne-a întins comoara mult așteptată. Chiar dacă nu l-am găsit cu adevărat pe Yeti, am primit un badge cu imaginea lui, cea mai frumoasă amintire a acestei căutări.
Au urmat apoi activăți desfășurate pe unități. În timp ce lupișorii încercau să escaladeze la fel ca Yeti, aventurându-se în hike, temerarii au participat la o serie de ateliere. Dar provocările nu s-au oprit aici. Odată cu lăsarea întunericului, am aflat că pentru a reconstitui adevărata poveste a lui Yeti, trebuie să trecem prin toate cele 7 peșteri ale sale. Am participat la un Wide Game incitant, la care a fost nevoie de mult tact, colaborare și strategie, mai ales că existau și Saboteuri. Deși încercau să saboteze orice tactică și strategie, în final, o patrulă a reușit să ajungă la toate fragmentele poveștii, iar celelalte au fost foarte aproape de reușită. Ne-am încălzit la focul de tabară, unde am cântat atât de tare, încât Yeti sigur ne-a auzit din peștera unde probabil a rămas ascuns.
Ultima zi a aventurii noastre a început cu multe jocuri și activități dinamice. Apoi ne-am adunat cu toții pentru a trage linie întregii aventuri. Nu l-am găsit pe Yeti, dar am rămas cu certitudinea că această creatură există cu adevărat și că îi plac misterele așa cum ne plac și nouă. Nu știm dacă în blana lui călduroasă încap multe lucruri, dar în buzunarele noastre au încăput sute de amintiri din acest camp.
În inimă am făcut loc pentru momentele frumoase și prietenii noi, ne-am luat apoi bocancii în picioare și am pornit: misterul continuă. Oricât de multe provocări vor apărea de acum, știm că putem fi GATA ORICÂND pentru orice aventură. Iar atunci când nu vom avea curaj sau vom fi neîncrezători, ne vom aduna toți împreună și ne vom aduce aminte de povestea primului Camp de Centru Local de iarnă, de Yeti și Prietenii Zăpezii.