– file din jurnal de temerar –
Cam asta a fost deviza campului Temerarii, copiii munților din Vlădeasa.
Cu mic, cu mare ne-am adunat vineri și am pornit în aventură. O oră jumătate de mers cu autocarul, o oră jumătate de urcuș susținut, cu rucsacii în spate si o supă la plic mai târziu, temerarii au fost pregătiți pentru campul de iarnă al unității.
Am avut parte de zăpadă din plin – poate prea multă pentru cât au putut duce bocancii noștri, am învățat despre avalanșe și despre cum să mergem pe zăpadă de la ciobănașul Peter; de la Clara am învățat despre artiști, oameni de știință, diferite feluri de mâncare și animale, iar de la doctor am învățat ce spunem când sunăm la numărul de urgență 112 și despre primul ajutor pe hike.
Și pentru că ne place să ne mândrim cu talentele cercetașilor, de data asta îi lăsăm pe ei să povestească cum ne-am distrat – fie cum s-a văzut prin ochii lor, fie de la nivelul bocancilor.
…………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………
Acum o zi am pornit într-o expediție pe munte. După 4km de urcat am ajuns la Cabana Vlădeasa.
În cabană erau multe paturi, ne-am înghesuit puțin, dar așa am ajuns să îmi cunosc colegele de cameră. Ciudat a fost că au dormit și trei băieți cu noi în cameră pentru ca nu erau suficiente locuri. Noaptea vorbeau mult și nu am putut dormi, dar am vorbit și m-am cunoscut mai bine cu Iarina.
A doua zi (azi) am fost în hike. Dimineața însă bătea un vânt năpraznic. Noi trezindu-ne prea devreme și liderii prea târziu, înviorarea nu a avut loc.
În hike am urcat cu greu, zăpada era până la genunchi. La coborâre am fost lăsați să ne dăm rostogol, dar nu a prea ieșit căci zăpada era prea mare.
Până acum a fost fain, dar de abia aștept să văd ce mai urmează.
Diana
…………………………………………………………………………………………………………………………………
Mergeam la cabana Vlădeasa cu cercetașii. Mă uit pe fereastră și văd un peisaj frumos. Îmi iau ghiozdanul în spate și încep să merg. Pe drum spre cabană am mers greu, dar am reușit să urcăm, susținându-ne unul pe celălalt. Am văzut peisaje frumoase.
Când am ajuns eram obosiți, iar supa de pui ne-a prins foarte bine. Am mai făcut câteva activități și după aceea ne-am pus la somn.
A doua zi am mers în hike. În acest hike ne-am distrat jucându-ne, dar am învățat și lucruri noi, cum ar fi cum să supraviețuiești unei avalanșe, sau ce să faci în caz că s-a pierdut o persoană din grup și trebuie să acorzi prim ajutor. Cea mai interesantă parte din hike a fost atunci când ne-am rostogolit la vale.
Mie mi-au plăcut primele două zile din camp. Cabana mi-a dat confortul necesar și sper să mă mai intorc aici.
Rada
…………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………
Am fost luat de proprietarul meu dis de dimineață, am fost înșiretat și am pornit în hike. Stăpânul meu m-a purtat vreo 4 ore doar prin zăpadă. Drumeția a început mai ușor, dar s-a îngreunat pe parcurs. Am fost târât prin toate zăpezile și am fost udat leoarcă. Când am ajuns sus, la locul în care am făcut pauză, eram ud de tot. M-am bucurat puțin când am pornit la vale, căci stăpânul s-a făcut sanie și nu m-a mai băgat prin zăpada udă și rece.
Ajuns înapoi la cabană, stăpânul m-a pus pe calorifer la uscat.
Mihai
…………………………………………………………………………………………………………………………………
După mult timp de așteptare, stăpâna m-a scos în sfârșit din dulap. Ea m-a pus pe picioare și a pornit într-un camp.
Prima oră a fost destul de liniștită, dar atunci când am coborât din autocar am început să mă ud. Cu cât urcam mai mult, cu atât mă scufundam tot mai tare în zăpadă. Mi se părea că drumul acesta durează o veșnicie. Din fericire, nu a fost așa.
A doua zi, stăpânul meu m-a trezit foarte devreme și a pornit în hike. La început a fost ușor, dar am început să ma ud tot mai tare. La un moment dat, stăpâna s-a oprit. Eu mă așteptam să înceapă să urce în continuare. Ea s-a așezat pe zăpadă și s-a dus la vale. O grămadă de zăpadă a ajuns în jurul meu, era foarte neplăcut. Pe când am ajuns la cabană, eram deja piscină pentru insecte.
La cabană, stăpâna m-a pus lângă calorifer. Mă așteptam să ma ia de acolo, dar m-a înlocuit cu o pereche de adidași. Eram foarte trist. Îmi doream foarte mult să mă încalțe din nou!
Următoarea zi m-a dus la o sobă și m-a lăsat acolo. Acum stau aici, langă soba cu lemne și aștept să vină să mă ia.
Clara
…………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………
Stăpânul meu mă ia că trebuie să plece într-un camp cu cercetașii. Prima dată urcăm în microbuz și eu nu fac cam nimic. După a trebuit să mergem mai mult de o oră până la cabană. M-am udat, iar șireturile îmi sunt dezlegate, iar stăpânul nu mi le leagă. În sfârșit am ajuns la cabană. Am stat pe podea și am adormit.
A doua zi am mers cu stăpânul în hike și m-am udat foarte tare. El s-a rostogolit prin zăpadă și m-am udat și mai tare! Când am ajuns în cabană am stat la uscat și am adormit.
Seara, stăpânul meu m-a încălțat iar, dar avea picioarele acoperite cu niște pungi. Afară era întuneric, iar după ce am mers puțin prin zăpadă, puteam vedea stelele. M-am uitat la tot felul de constelații, iar după am intrat în cabană și am stat. Erau aprinse lumânări, iar un lider cânta la un instrument muzical numit chitară. După, toți temerarii au cântat. Am intrat apoi în cameră și am adormit.
Roxana
…………………………………………………………………………………………………………………………………
Ieri, 9 martie, stăpânul meu m-a dus în hike. Pe sfârșit a fost foarte ud, dar nu îmi era frig. Ieri am văzut cea mai mare zăpadă a mea din fabricație. După două ore de mers, am ajuns la cabană. Atunci îmi era foarte frig.
După aproximativ o oră, m-a pus sub calorifer. Pe seară m-a luat iar în picioare, atunci îmi era mai cald, dar toată seara m-a ținut cu șireturile dezlegate.
Mihnea
…………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………
Eu sunt un bocanc. În ziua de vineri, 09.03.2018, pe la ora 6 dimineața, am fost încălțat din nou, după o perioadă lungă. Până la ora 15, părea să fie o zi obișnuită, dar pe la 15:30 m-am îmbarcat împreună cu un biped, tovarășul meu de călătorie, într-un mijloc de transport în comun, numit microbuz.
Când am coborât ca prin minune, zăpada strălucea pe jos. Am urcat împreună cu amicul meu de călătorie până la cabana care se afla pe vârful unui munte nu prea înalt, dar cu zăpadă în care mă înfundam până peste șireturi.
Următoarea zi am fost într-un așa numit hike. Nu a fost o experiență prea plăcută pentru mine, deoarece cu cât urcam mai sus în altitudine, zăpada devenea tot mai înaltă, iar companionul meu a început să simtă și el umezeala. De vreo câteva ori am încercat să îl contactez, să îi spun să mă ridice și pe mine deasupra nămeților, să mai uit de frig, dar fără succes, parcă nu mă auzea. Pe drum înapoi către cabana ce ne găzduia nu a fost așa greu ca la urcare, dar m-am udat ca nicicând altcândva.
Acum stau lângă sobă, încercând să mă usuc.
Cezara
…………………………………………………………………………………………………………………………………
Am venit aici, la cabana Vlădeasa, un grup mare de temerari de la Scouts Cluj. Ne-am întâlnit la 15:20 la Sala Sporturilor. Toți eram entuziasmați, nu ne oprea nimic, nici măcar rucsacul greoi.
Am pornit cu microbuzele, ele ne-au adus până la terminarea asfaltului. De acolo a început adevărata aventură! Cu rucsacii grei am început să urcăm. Nu ne lăsam prea ușor, dar, chiar și cu multe pauze, până la urmă tot am obosit. De abia mai mergeam. Apoi a început drumul greu. Cotoi era în față, ne făcea urmele, ca să nu cădem.
În depărtare se vedea cabana. Toți eram obosiți și epuizați. Când am ajuns, ne-am dus la sala de mese de unde am plecat în camere să ne uscăm.
În seara aceea era un vânt puternic, dar noi am mâncat și apoi am povestit despre tema campului: Heidi, fetița munților. Am stabilit împreună regulile și apoi am plecat în camere. Eu personal n-am adormit imediat, am mai vorbit cu Diana, iar apoi am adormit.
A doua zi am mers în hike. A fost obositor, dar mi-a plăcut că la coborâre ne-am rostogolit toți la vale. Asta a avut consecințe: în camere totul era ud, dar existau calorifere.
După ce am mâncat, am lucrat pe badge-uri. Eu am reușit să cânt Pădure nebună la chitară și am să o cânt diseara. Andreea a fost cea care m-a învățat. Acum lucrăm pentru badge-ul de jurnalist.
Cabana asta e super tare, chiar îmi place!
Iarina